Licenta la UNARTE si plexiglasul – primele mele experimente de pictura pe plexiglas

Stim cu totii!

Toata lumea vrea o pictura pe panza…rareori pe altceva!

De ce?

Pentru ca panza pe sasiu a devenit cel mai comun suport de lucru pentru pictura in ulei, inlocuind panourile din lemn, tocmai din secolul al XIV-lea. Este foarte durabila si usor de procurat.

Insa odata cu evolutia artei contemporane (din anii `50) curajul si creativitatea artistilor nu a mai cunoscut limitele traditionale. Pictura pe diverse suporturi si experimentarea diverselor tehnici au devenit abordari des folosite de aproape orice artist care si-a dorit sa evolueze si sa se diferentieze de ceilalti din breasla printr-un stil propriu si original.

Printre aceste diverse suporturi de lucru (panza pe sasiu, lemn, sticla, metal, ceramica) se regasteste si plexiglasul. Poly (metacrilat de metil) (PMMA), cunoscut si sub denumirea de acrilic, sticla acrilica sau plexiglas, precum si prin denumirile comerciale Crylux, Plexiglas, Acrylite, Astariglas, Lucite, Perclax și Perspex, este un termoplastic transparent adesea folosit sub forma de foi ca o alternativa usoara pentru sticla avand o rezistenta mult mai mare la spargere si la mobilitate.

Acest material unic a devenit o alternativa foarte buna pentru sticla si datorita efectului de transparenta identic cu aceasta. Cu atat mai mult, odata cu folosirea culorilor, efectele de transparenta create ofera adancime lucrarii mai ales cand sunt folosite simultan pe mai multe placi de plexiglass, suprapuse. Asemeni sticlei.

Sunt multi artisti care au experimentat pe acest suport inovator de cel putin o decada.

Merita mentionat artistul chinez Xio Xiawan care este de departe preferatul meu. Acesta, pentru a da o a treia dimensiune picturilor sale, si fara a folosi sculptura, a inceput sa picteze pe geam sau plexiglas pentru a-i conferi picturii o anumită adancime. Odata ce straturile s-au adaugat, rezultatele sunt destul de impresionante, si uneori chiar infricosatoare.

Arta lui Xio Xioawan

Un alt artist care a folosit transparenta suportului pentru a crea efecte de tridimensionalitate este japonezul Nobuhiro Nakanishi care creeaza lucrari sculpturale incercand sa pastreze un moment singular în lumea naturala, surprinzand apusuri de soare adanc pigmentate si paduri luminoase intr-o serie pe care o intitulează “Layer Drawings”. Pentru a produce instalațiile tridimensionale, artistulNakanishi fotografiaza mai intai un mediu pe o perioada de timp. Apoi montează imagini selectate din documentatia sa pe panouri de plexiglas in ordine cronologica, permitand o usoara variatie de la un cadru la celalat.


Arta lui Nobuhiro Nakanishi – Foto: Susanne Hakuba – thisiscolossal.com

Si numarul celor care au experimentat macar odata acest tip de suport continua…

Artistul columbian Yosman Botero, artistul argentinian Leandro Erlich, artista scotiana Angela Palmer, artistul turc Ardan Ozmenoglu, etc.

Asa ca, m-am simtit si eu inspirata de acestia! 🙂

Folosind pictura pe panza de mai bine de 8 ani, am hotarat ca pentru proiectul de prelicenta si licenta sa experimentez ceva nou. Si asta se intampla in 2014 in apropierea examenului unde si eu, ca ceilalti colegi ai mei, urma sa prezinta un proiect “schita” si apoi proiectul final pentru ceea ce avea sa fie proiectul de licenta.

Asa ca, EXTRATERESTUL si ANDROGINII au aparut!

Initial am realizat proiectul de prelicenta Extraterestru – un proiect realizat pe sase layere unde am reprezentat un portret uman contopit cu un extraterestru, fireste cu un ochi supradimensionat. Realizat in culori pe baza de ulei, efectul de tridimensionalitate este vizibil frontal si mai putin din laterale,

Dar tot arata spectaculos efectul, nu?

O parte complicata a proiectului a reprezentat-o prinderea si perforarea plexiglasului pentru sustinerea verticala a acestuia.

Asadar, cu o bormasina, cateva piulite si tije metalice am terminat ceea ce avea sa se numeasca prelicenta.

Vedere din cadrul expozitiei HOMO LUDENS – NAG Bucuresti 2014

Proiectul de licenta insa a fost mult mai complex. Intitulat Androgin, proiectul este compus din 2 suporturi, ambele a cate sase layere pictate tot in culori pe baza de ulei.

Practic, acest proiect a fost gandit pentru a fi privit din toate ungiurilor asemeni unei sculpturi.

Compus din doua parti, una asezata vertical (si prinsa de tavan) si cealalta orizontal pe un soclu, spune povestea a doua cupluri androgine fara cap insa prinse intr-un coif al dragostei.

Iubirea abstracta, fara limite si transcendentala guverneaza cele doua perechi a caror jumatati de corp sunt schimbate intre ele pentru a intensifica misterul dragostei si al prieteniei.

Vedere din cadrul expozitiei Art Walk Street 2018

Voi ce parere aveti despre pictura pe plexiglas?

Scrieti-mi parerile voastre aici!

Nu uitati, ma gasiti si pe:

➠ You Tube
➠ Instagram
➠ Facebook 

Dacă aveti timp, poate vreti sa cititi pe teme similare: