„NonEgo” – pictura murala intr-un hol anost de bloc

NonEgo-urile fac parte dintr-un proiect de arta murala realizat in cadrul holului (care intre noi fie vorba, arata ca un spital) din blocul in care am locuit aproape un an si jumatate.

Deci mai bine de un an de atmosfera trista, atat data de culoare spatiului cat si de inexistenta florilor care acum dau viata locului.

Este un proiect gandit din necesitatea imbunatatirii estetice a holului blocului, acesta fiind structurat tip vagon si varuit in albastru. Eu insami izbindu-ma de de rigiditatea cromatica a spatiul, am considerat necesara o viziune creativa, plina de culoare care sa schimbe vibe-ul locului.
Si cum deseori am observat chipurile vecinilor din bloc, triste, „posomorate” si pline de resemnare, cu atat mai mult m-am gandit ca sunt mai mult decat bine-venite niste fete zambitoare pe pereti („cratite cu ochi” – dupa spusele unei vecine nu foarte incantata de picturi) pentru a lumina atmosfera.

Inspirat din chipurile Ingerasilor pazitori, NonEgo-urile se pitesc printre copaci viu colorati, cu gandul ca, putina culoare data spatiului,v-a insenina chipurile locatarilor din bloc.

De ce numele NonEgo?

De ceva timp am inceput sa studiez ego-ul si am observat cum, din nefericire, mintea noastra isi creaza o imagine mentala a ceea ce ne dorim sa fim, sa simtim si sa creem. Este un concept mintal iluzoriu care ne modeleaza vietile. Repercursiunile acestui fapt, duc de multe ori la realizarea unor masti sociale, a unor aparente care ne separa de momentul prezent, pe care ni-l ofera natura umana.

Distantarea noastra de natura creaza dezechilibru, acesta fiind apoi vizibil in jurul nostru: de la cum ne imbracam si vorbim, pana la probleme ce tin de ecologie si umanitate. Ne pierdem pe noi insine in tumultul egoului creat din dorinta de a ne simti acceptati si a supravietui.

Insa sunt momente in care suntem constienti, realisti, privim spre cer si ne bucuram ca existam. Experimentam recunostinta, acceptarea si ajungem astfel sa ne iubim neconditionat pe noi insine ca mai apoi si pe ceilalti.

Desprea asta vorbeste proiectul!

Despre acel ceva interiorizat, acel „chipul” al fiintei noastre ancorate in momentul ACUM, care este parte din natura, simte, traieste, experimenteaza, zambeste!

Amplasare: Bloc Almo 1, str. Soseaua Colentina, nr.2, sector 2, Bucuresti

Dimensiune: 8 mp

Materiale de lucru si tehnica: curand AICI

Anul realizarii: 2018

Am avut chiar si ajutor – micuta Ionela

Nu uitati, ma gasiti si pe:

➠ You Tube
➠ Instagram
➠ Facebook 

Dacă aveti timp, poate vreti sa cititi pe teme similare:

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *