Știți momentele acelea când parcă intrăm cu totul în telefon, în nu-știu-ce aplicație sau joc, cu gândul că reușim să ne deconectam de la cotidian și să ne „relaxam” puțin? Ne detașam de realitate și parcă intrăm într-o altă dimensiune mintală din care cu greu reușim să evadăm!
Dacă răspunsul este DA, imaginați-vă cum este oare în mintea copiilor care sunt cu mult mai vulnerabili la tot ceea ce înseamnă tehnologie și care, având în vedere studiile realizate recent, petrec ore întregi în „compania” acesteia?
Cu acest gând, ANNA NOUA, scriitoare de cărți pentru copii, a pornit demersul său creativ realizând ceea ce avea să fie prima sa carte pentru copii (și nu doar pentru ei), „Aventurile Domnisoarei Clarisse pe Taramul Emotiilor“. Acest spațiu plin de aventuri și simboluri ilustrează cu căldură ceea ce simte fetița Clarisse și ceea ce reușește să descopere prin curaj, încredere și mai ales iubire.
Sper că nu v-am dezvăluit mai sus prea multe despre poveste căci am onoarea să vă prezint acest scurt interviu mult așteptat cu autoarea unde explică mai multe despre sursele sale de inspirație, procesul său de lucru, colaborarea nostră în ceea ce privește ilustrațiile cărții și ceea ce urmează în carieră ei.
Să începem…
Anda: Se naşte greu o carte pentru copii? Cum a apărut cartea „Aventurile Domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emoțiilor”?
ANNA NOUA: Nu am pretenția de a mă numi scriitoare. Sunt o mămică care a citit povești copilului încă de când fetița mea avea câteva luni. Când era nevoie, mai și inventam povești. Pentru orice situație pe care ea o găsea problematică, inventam câte o poveste și astfel depășea mai ușor impasul. Când a mers la grădiniță și ii era teama să se joace cu ceilalți copii, am inventat o poveste să o ajute sa aibă mai multa încredere în sine, când s-a lovit la genunchi și i-a curs sânge, am inventat o poveste, când am stat internate pentru câteva zile am inventat povești cu personaje care treceau prin situații similare. Astea sunt doar câteva exemple. Poveștile sunt terapeutice pentru copii.
Ideea cărții „Aventurile domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emotiilor” a venit firesc. Fetița mea avea, atunci când am gândit-o prima dată, 4 ani. În mediul nostru sunt cunoștințe care și-au lăsat copiii, încă de foarte mici, cu telefonul, tableta sau televizorul, fără restricții. Văzând la ceilalți, i se părea și ei interesant și atractiv. Am căutat o variantă accesibilă prin care să o ajut sa înțeleagă, în mare, dezavantajele utilizării tehnologiei fără măsură. Nu am pornit cu intenția de a o publica, dar citind-o, prietenii m-au încurajat să încerc să o fac cunoscută lumii. Uite-așa, de la o poveste din mintea mea, la o carte frumos și inspirat ilustrată de tine, Anda. ?
Anda: Deși este o carte pentru copiii, ea ridica multe semne de întrebare părinților! Ce anume te-a influențat în scrierea poveștii?
ANNA NOUA: Pe lângă statutul de mămică, sunt învățătoare. Cunosc din experienta prietenilor de familie, a părinților elevilor mei care e fenomenul general și, deși poate va deranja ce voi spune, părinții sunt singurii care pot controla situația, singurii răspunzători de reacțiile propriilor copii. Văd mulți părinți care pică în capcana de a nu pune prea multe reguli copiilor, ca să nu-i supere. Aici vorbim și despre a le interzice sau limita timpul în fața telefonului, tabletei, computerului sau televizorului. Acei copii fac parte din rândul numeros al celor cu probleme comportamentale și de comunicare. Da, este o carte pentru copii, dar pe care să o citească și părinții.
Sincer, am mizat și pe ajutorul copiilor. Sunt mulți dintre ei pe care poveștile ii influențează într-o măsură considerabilă, ca pe fetița mea, și dintre acei copii vor fi sigur unii care își vor trage părinții de mânecă și ii vor atenționa ei pe părinți legat de riscurile suprautilizării tehnologiei.
Mai mult decât ceea ce spunem, ceea ce văd copiii în comportamentul adulților vor prelua. Degeaba îi spui tu, părinte, că nu e bine să stai numai cu capul în telefon dacă și atunci când te așezi la masă îți verifici mail-ul sau te uiți la ceva pe telefon, sau, foarte des întâlnit, stai cu ochii în televizor, cu motivația că te relaxezi.
Nu e cazul să dau eu lecții, dar asemenea multor colegi cadre didactice, sunt situații pe care le cunoaștem foarte bine și asupra cărora trebuie luate măsuri cât mai rapid cu putință.
Anda: Pentru fetița Clarisse de unde v-aţi inspirat? Şi din viaţa personală?
ANNA NOUA: Da, fetita mea e muza mea, Dumnezeu mi-a ghidat gândul și astfel am ajuns la acest concept actual și util. Am lăsat mult din timpul meu liber pentru a-l dedica ei și dacă aș mai avea un copil aș proceda exact la fel. Mă bucur să văd astăzi o școlăriță cu mult bun simț, care face diferența între bine și rău, care socializează adecvat în funcție de cei cărora se adresează. Nu înseamnă că nu face năzbâtii și așa zise “experimente”, dar e amabilă, altruistă, empatică, nu face mofturi absurde și, de cele mai multe ori ne înțelegem doar din explicații, fără să fiu nevoită să insist exagerat. Si credeți că am făcut ceva ieșit din comun? Nu, doat că am petrecut timpul jucându-ne, plimbându-ne, citind, pictând, făcând excursii. O luam și încă o iau peste tot când nu am cu cine o lăsa, dar nu ii puneam telefonul în mână doar ca să mă lase să-mi fac treaba în voie. Nu e ușor, din contră, e foarte solicitant, dar îmi crește inima de bucurie când văd ce copil am.
Din punctul meu de vedere un părinte nu trebuie să înceteze să fie în umbra copilului nici când acesta este mai mare. Chiar și ca adulți ne prinde bine un sfat de la mama sau de la tata, atunci când avem privilegiul de a-i mai avea în preajmă. Și mai e un lucru: comunicarea, respectul, cresc în timp. Părinții care nu au timp acum pentru copii vor avea parte de aceeași soartă din partea copiilor.
Anda: În ziua de azi, când copiii sunt atraşi de jocuri electronice, televizor, tabletă și diverse alte gadget-uri, cum ai observat că le influențează atenția atunci cand revin în „realitate”?
ANNA NOUA: Așa cum spuneam anterior, sunt mulți copii cu tulburări de comportament, dar și de comunicare. Din observații personale pot numi o capacitate scăzută a atenției și concentrării, lipsă de răbdare în a finaliza sarcini precum colorarea, asamblarea de puzzle-uri, cititul, manifestă agitație fără un motiv aparent, agresivitate fizică, incapacitate de a recunoaște și numi emoții pe care le simt în raport cu diferite situații. Părinții care citesc acest articol probabil recunosc astfel de manifestări fie la ai lor proprii copii, fie la copiii cunoscuților și prietenilor.
În ceea ce privește comunicarea, copiii „uitați” în fața ecranelor au un vocabular redus, sărăcăcios și nu reușesc să exprime clar ceea ce-și doresc. De aici se nasc frustrările și agresivitatea.
Anda: Ce feedback ați avut din partea adulților care v-au citit cartea?
ANNA NOUA: „Minunată” au numit-o unii, “utilă” i-au spus alții. Am avut reacții pozitive. Imi amintesc chiar o sintagmă a unei doamne care a spus ca au „citit-o pe nerăsuflate deoarece tratează o problemă arzătoare” la ei în familie. Cei care au copii mai micuți au transmis feed-back-uri și legat de imagini, fiind foarte încântați de ilustrații.
Anda: Care ar fi planurile tale de viitor? La ce să ne așteptăm de la scriitoarea ANNA NOUA?
ANNA NOUA: În legătură cu acest aspect al vieții mele intenționez să mai scriu. Am început deja lucrul la două noi proiecte, dar familia și serviciul au prioritate, așa că pe bucățele, când am timp și inspirație (sunt esențiale amândouă) mai scriu câte puțin. Nu e ceva ce se poate grăbi, nu fac asta ca o profesie ci ca un hobby, ca o plăcere și ca o bucurie a unui vis implinit.
Anda: La final, câteva cuvinte pentru cei care iti urmaresc activitatea!
ANNA NOUA: Activitatea mea e abia la început. Cu toate acestea, prin intermediul site-ului https://clarissesiemotiile.ro/ vindem foarte bine această carte. Îmi doresc să ajungă la cât mai multe persoane mesajul și povestea să își atingă scopul. Clarisse e un copil ca oricare, deci cei care citesc, sau cărora li se citește povestea se pot identifica ușor cu personajul principal, cu eroina, așa că ideile Clarissei vor ajunge cu siguranță la sufletul celor mici.
În încheiere aș dori să îți mulțumesc pentru participarea la ilustrarea poveștii „Aventurile domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emoțiilor” și îți doresc succes în toate minuntele și variatele tale activități și sper într-o viitoare colaborare.
Anda: Cu mare drag, ANNA, și spor în ceea ce urmează să scrii! Sunt nerăbdătoare să aflu ce ai mai scris și cred că și cititorii noștri sunt întocmai!
Pentru cei care doresc să urmărească cele mai noi informații pe care ni le aduce ANNA NOUA despre activitatea sa, o pot face AICI.
De AICI puteți achizișiona cartea!
De asemeni, dacă doriți să aflați mai multe despre carte, v-am atașat aici o scurtă recenzie a Teei și…
…un filmuleț care prezintă ilustrațiile cărții pe care le-am realizat în colaborare cu ANNA NOUA!
Nu uitați, mă găsiți și pe:
➠ You Tube
➠ Instagram
➠ Facebook
Dacă aveti timp, poate vreti să citiți și alte articole interesante:
- 6 TIPURI de ATELIERE ARTISTICE pentru copii – Care este potrivit pentru copilul tau si unde poate sa experimenteze?
- TOP 5 avantaje ale meditatiilor de PICTURA pentru copii ACASA
- „Viata in padure” – voluntariat cu gandul la copii din spital